Uitam sa pretuim fiecare clipa de fericire, si de putine ori stam si ne gandim ca nu o apreciem niciodata la adevarata ei valoare. Recent citeam “Niciodata nu vei fi fericit , oricat vei incerca . Asa ca mai bine pretuieste fiecare secunda de fericire pentru ca dupa aceea nu vei mai fi fericit. “

Am ras dupa ce am citit si vroiam sa ii dovedesc cartii contrariul, insa ea ma batut inainte ca eu sa termin cuvantul fericire.

Mereu am stiut ca m-am nascut doar ca sa iubesc, iar daca sunt iubita sa arunc cu pietre de rau involburat in aceea persoana.

Nu cer nimic, nu mai vreau nimic. Poate doar sa treaca blestematul asta de timp mai repede. M-am saturat sa ma tot uit spre cer si sa intreb “de ce? “.

Nu mai vreau.

—————–

Somn.

Amintire.

Iubire.

Cuvinte.

Doare.

Lacrimi.

Nimic.

Abis.

Crunt.

Vierme autist .

Pacat ca nu pot sa aud nimic din ceea ce se vorbeste in jurul meu… simt doar linistea care imi macina creieri… vreau sa scap din corpul asta si sa evadez in tine, macar sa ajung langa tine si sa iti simt mana rece cum se joaca pe buzele mele… imi imaginez ce cuvinte ai spune, imi imaginez cum ai ingenunchia si ti-ai cere iertare… dar cainta e departe de mine acum… sunt zidit in pereti ridicati de tine… zambesc a sila si imi vad de drumul meu… esti departe? nuuuu tu stai in ceafa mea si imi urli cuvinte fara sens poate sunt fara sens pentru mine deoarece eu sunt demult inchis… ma intreb uneori ce inseamna sa redeschid ochii, ma intreb uneori daca imi doresc sa revin la viata, ma intreb daca imi doresc sa nu mai fiu doar un mic vierme autist.

Monolog

Mi-am pierdut curajul de a scrie, de a-mi lăsa gândurile libere să-mi inunde întreaga fiinţă. Am devenit din Nimeni un nimic şi asta-mi taie respiraţia puţin câte puţin. Cu siguranţă nu sunt singura persoană din lume care trăieşte cu acest sentiment, dar nu mă încălzeşte cu nimic că poate şi tu eşti la fel, pentru că nu eşti aici, nu sunt acolo să ne completăm lacunele.

Am început de ceva vreme să te caut în privirile fiecărui bărbat ce-mi taie calea. Încerc să te descopăr murdărindu-mi palmele ce rătăcesc haotic pe feţe ce nu-mi trezesc măcar un miligram de fior. Mi-am lăsat buzele să alerge prin vântul ăsta nemernic, dar nu te găsesc.

Mă ascund în fiecare trup ce-mi lasă falsa senzaţie că ai fi tu, dar am obosit; odată cu timpul, odată cu trupul. Închid ochii şi-ţi văd zâmbetul creionat pe o umbră. Încerc în van să-ţi desluşesc ochii, dar e mult prea întuneric. Ai început să semeni cu mine şi asta mă doare cel mai tare, căci m-aş blestema dacă aş şti cu adevărat că şi sufletul tău e un păgân, ca şi al meu. Ţi-aş cere să mă părăseşti căci lângă mine te-ai plafona, dar nici de lucrul ăsta nu sunt sigură.

Uneori mă trezesc cu cer senin în frunte şi mă privesc 3 minute în oglinda pe care acum câteva seri, singură am mânjit-o . De cele mai multe ori mă trezesc întunecată şi plină de ceaţă. Mâna-mi umblă teleghidată prin aşternuturi. Te caut şi strâng cu putere perna din care mă zbat să-ţi adun mirosul din visele noastre pe care tâmpla mea le-a lăsat acolo. Dar tu n-ai fost aici, nu eşti şi poate nu vei fi niciodată.

Nu vreau să mă consideri jalnică sau cel puţin o femeie care din lipsă de ocupaţie se agaţă de câte-un nou sentiment ce-i frământă sufletul. Nu, nu sunt încă, niciuna dintre aceste două. Nu mai sunt nici măcar un copil drăgălaş plin de vise şi speranţe.
Cum se numeşte un om care nu mai poate plânge?

Mă frământ aiurea. Stau şi-mi pun 1000 de întrebări la care nu primesc niciun răspuns ci doar alte 1000 de întrebări.
Mă grăbesc.
Ps: “Mă poţi învia oricând, chiar dacă n-am murit!” Paul Aretzu

E vorba de aspect.

Alerg printre ganduri, incercand sa gasesc un echilibru. Sau gandurile alearga prin mine, incercand sa ma echilibreze. Ca orice om, am momente cand mi-e scarba de ceea ce vad in jurul meu. Desigur, as putea foarte usor sa inlocuiesc acest cuvant inestetic „scarba” cu altele mai “sonore”, cum ar fi: “groaza”, “rusine”, “teama” etc. Dar nu! De ce sa-mi cosmetizez pana sh sentimentele sh ideile? Nu mi-e teama, nici groaza, nici rusine… Efectiv , mi-e scarba! Mi-e scarba de atata ipocrizie, de falsitate, de aparente. Ma enerveaza cand vad ca se pune accentul numai pe lucrurile exterioare, ca oamenii sunt catalogati in functie de aspectul fizic. “Daca imi place cum arata sh corespunde idealului meu de frumusete, atunci e un om cu care pot sa vorbesc, pe care il accept in anturajul meu. Daca nu-mi place cum arata, daca are cosuri, e prea inalt sau prea scund,prea gras sau prea slab, atunci vai! ma enerveaza simpla lui prezenta, nu suport sa fiu in preajma unui astfel de om sh fac din tantar armasar”. De asta mi-e scarba, m-am saturat de atata superficialitate sh prefacatorie. Nu e usor sa il iubim sh sa il intelgem pe cel din jur. Nici nu te obliga nimeni s-o faci, daca nu vrei. Dar asta nu-ti da dreptul sa il judeci din te miri ce, sa vezi doar partile negative si sa il pui la zid pentru orice greseala. E ca sh cum i-ai refuza de la bun inceput sansa de a-si repara greselile, de a se indrepta, de a face sh ceva mai bun. Mai mult, i-ai refuzat orice sansa de “ reabilitare” ca om, ca persoana in fata ta, fara sa-l cunosti macar. Pentru ca nu poti cunoaste o persoana doar dupa aspectul fizic. Sau doar dupa ceva ce a facut. Conteaza sh imprejurarile in care s-au intamplat lucrurile sh multe altele pe care noi, din exterior, nu le intelegem la fel de bine.Mai ales ca oamenii nu sunt numai buni sau numai rai. Stiu, nu se poate sa-ti placa toti oamenii. Sau toti oamenii sa te placa pe tine. Nu stiu de ce, dar se pare ca se intampla. Dar daca tie nu-ti place, asta nu-l face un om mai putin bun. “ Vai, are cosuri, nu-mi place omul asta!” sau “ Vai, nu-mi place felul in care se uita la mine!”. Sh nici nu-ti poti inchipui cat de mult se poate abera doar din aceste doua fraze si ce problema de extrema importanta poate aparea numaidecat! Oamenii sunt diferiti! Diferiti!!! Fiecare gandeste in felul lui, vorbeste in felul lui, se uita la cineva in felul lui, se comporta in felul lui, crede in felul lui etc. Da, poate foarte diferit de felul in care o faci tu sau eu sau oricare dintre noi. Sh ce? De ce e asta un motiv sa respingi un om? Toti suntem oameni sh suntem diferiti. Dar o anumita greseala de-a mea sau de-a ta nu caracterizeaza personalitatea sh intreaga mea viata. Sau a ta. Daca eu am greselile sh lipsurile mele, de ce sa ii desconsider pe altii? Pentru ca sunt sh ei ca si mine, oameni? Sh pentru ca gresesc? Ghici ce! Noi toti gresim. Nu spun ca eu as fi cu ceva mai buna decat alte persoane. Chiar nu cred asta. Dar stiu ca macar ma straduiesc sa nu ii judec sh sa nu ii resping pe ceilalti, indiferent de motiv. Uneori reusesc, alteori nu. Pentru ca sunt slaba. Dar incerc. Mai cad, ma mai ridic, iar mai cad, iar ma ridic si tot asa… Incerc!

I sleep, breathe and live in Love.

~Nu , nu. Asta era atunci , atunci cand as fi renuntat la mine doar pentru a-ti simti respiratia sacadata pe gatul meu.Atunci cand cuvintele tale imi calmau sufletul agitat . Cand imi doream sa ma pierd in ochii tai sh sa raman acolo . Sa fiu protejata si adorata.Sa ma simt in siguranta sh sa nu-mi pese de tunetele si fulgerele de afara , oricat de groaznice ar fi. Si, la naiba , mi-e dor de zilele alea dulci cand soarele-mi zambea printre perdele . E frumos sentimentul ala cald , care iti da putere si-ti face inima sa bata mai tare , dar nimeni nu-ti spune cate nopti vei plange , in camera ta , ascunsa printre cearsafuri colorate care candva va ascundeau pe voi doi . Sh nimeni nu stie ca cearsafurile alea ascund un copil speriat , n-au timp sa privesca . Femeia din tine i-a orbit pe toti. Oamenii ma considera , dintr-un motiv sau altul , absurda . Dar nu sunt . La un moment dat , toti o vom lua de la inceput , intr-un loc nou , iar pentru cei care au nevoie de un loc sa se simta speciali va fi greu . Oameni care isi construiesc un statut intr-un loc sigur sh apoi afla ca lumea reala nu tine cont de cine erai , ci de cine esti in prezent ,sau cine vei fi. Sunt egoista , orgolioasa , mincinoasa , egocentrica , isterica , irascibila , narcisista , dar ceea ce sunt nu coincide cu ceea ce voi fi . Sunt doar niste cuvinte aruncate la intamplare pe o pagina alba , care pe masura ce-ti scrii gandurile devine patata . Sunt copilaroasa , dar asta nu inseamna ca nu ma voi maturiza . Sunt tacuta , dar asta nu inseamna ca nu pot oricand deveni sociabila si vorbareata . Sunt pesimista , dar asta nu inseamna ca cineva sau ceva nu ma va indemna sa fiu optimista. Sunt nehotarata , dar la fel de bine pot fi sh hotarata . Sunt superficiala sh snoaba , dar asta nu inseamna ca nu pot dovedi contrariul .

~Because,it’s only when you’re tested , you truly discover who you are.

Strange din dinti, pana o dor gingiile. Ofteaza adanc sh priveste o crenguta de busuioc, uscata sub perna. O crenguta ce trebuia sa-i nasca o speranta. Privirea i se muta spre telefon, unde, mai acum cateva minute, ii ascultase vocea. E o fraiera.

Are ochii tristi, si-au pierdut stralucirea. Inima ii bate foarte incet sh speranta a parasit-o. Suspina, din cand in cand. Se chinuie. Ar vrea sa uite, sa uite, sa uite…

Doar ….

Am jucat tot. Mi’a mai ramas asarul. Cartea a` mai smechera si care poate sa schimbe culori.  Ultima carte care inchide jocul sau il continua. Ultima proba. Ultima sansa. Pentru ca daca pierd acum va trebui sa plec. Si n’o s’o fac pentru ca sunt puternica. Pentru ca asa trebuie sa fiu. Ma’ntelegi,omule? Trebuie. There’s no other way. Si nu’mi pasa c’o sa fac riduri, c’o sa ma’mbolnavesc de gripa porcina. Nu’mi pasa ca’i probabil sa esuez, c’o sa ma indepartez de toti, c’o sa fie greu, c’o sa fie mult. Nu’mi pasa daca o sa cad si daca o sa ma doara si nici daca imi va ramane semn.O sa… o sa… vezi. O sa’ncerc sa’ti fie bine. O sa’ncerc tot.

Pentru ca asa imatura cum sunt eu… sunt a ta.

———————————————————————

Era vorba despre bucata mea de cer cu 175 de stele. Despre norii albi in forma de pernita pentru ace. Despre casuta din turta dulce si mirosul frunzei calcate in picioare de toamna. Gandurile inchise intr’o scrisoare. Printese imbracate intr’un roz pal. Era vorba despre mirosul cadourilor si despre existenta unui Mos Craciun rubicond. Si despre secrete, gramofoane si invingatori.
Romanele au sfarsitul lor iar eu ma grabesc. Asta’i tot.

Timp. Juramant nefast …

Ce jurământ îţi ţine amintirile ferecate?
L-ai rostit atunci când timpul ţi-a promis că va şterge urmele. Se pare că el a trişat. Tu nu ştii să faci asta.
Ascultă-mi cântecul şi iartă-mi lipsa de armonie. O să cânt pentru tine. O să cânt pentru lacătul acela mare şi greu care nu te lasă să priveşti înapoi. Iartă-mi stângăcia şi uşoara brutalitate a versurilor.
Rămâi singur şi ascultă. Ascultă-ţi gândurile şi visele. Lasă-le să-ţi deseneze pe trup. Să facă din tine o pânză mare pe un şevalet mic. Mica lor operă de artă ai să fii tu. Şi ce mândre or să fie toate că te-au modelat aşa de frumos.
Ascultă-mi cântecul şi dansează cu mine într-un vis minunat. Lasă-ţi tălpile să respire fiecare acordşi poatrtă-le într-o mişcare frenetică, într-o nevroză, într-un zbucium, într-o frenezie de zvârcoliri. Lasă-ţi sângele să-ţi arate drumul spre perfectiunea zborului, dă frâu liber amintirilor şi dansează pentru ele.
Apoi rupe jurământul şi uită-l pentru o veşnicie şi-o secundă în plus. Uită şi timpul şi agaţă-te de fiecare secundă cu dinţii. Deseneaz-o înăuntru şi apoi las-o să treacă.

Ochii de zahar brun

Pierdut in noiane de lumina,lumina lui risipita in valuri de iubire in ochii ei de zahar brun. Jeleu de dragoste consumata in doi, disparut dintr-o clipire.Inrauriri de vorbe soptie, dar lasate pe-o ultima clipa. Zbucium revarsat noapte de noapte pe-o fata de perna brodata de lacrimi, zambete tremurate zugravite pe geamuri murdare acum, iubire trecuta sau nu, uitata sau nu intr-un cufar cu cheia pierduta. Vapori de parfum pe tesaturile vietii, urme de ruj pe un guler scrobit, pe-o mana stangace, pe niste buze umede inca,…doar urme. Culori impletite in cununi, culori imbinate in jucause nuante, el si ea uniti in acelasi pumn mic. Medalionul primit in dar, stralucind pe noptiera pe care nu din intamplare ea l-a uitat, dar pe care praful si uitarea il ocoleau cu grija si rabdare. Fantani de ciocolata si valuri intregi ce zdrobesc sub greutatea lor capsunile ca pe cele mai fragede buze, ca pe buzele ei sub buzele lui arzatoare. Casa e pustie si oarba, lasata fara lumina topita zi de zi in ochii ei de zahar brun,ce formau acadele in spirala, acadele bicolore… Si el gasindu-se in patul gol, cu pieptul gol si sufletul pustiu, si el, aici fara tine, fara parfumul tau si fara ochii tai luminosi. Culorile s-au dus, la fel si tot ce-a fost dulce ca si iubirea dintre voi, ca si lumina, licarirea, stralucirea, topita toata in ochii ei de zahar brun. [ 5 luni ] [Te iubesc.]

Trecatori si chipuri

Simt parca, cum penita unui scriitor dumnezeiesc imi sccrijeleste puternic inima. O peninta cu varful ascutit,ce-mi apasa plapanda si cruda bucata vibranda de carne. Cicatricile sunt adanci, si doar atunci cand raman singura incep a continua.

De multe ori stau si ma gandesc daca am scapat de acele ganduri negre sau nu, daca amintirea urata dintre noi s-a dus, sau doar a ramas in cel mai indepartat colt din sufletul meu.

Stiu ca ma iubesti, si plang deseori , fara ca tu sa stii , datorita faptului ca am impresia ca eu nu te iubesc suficient.

Cineva imi spunea ca inca mi-e teama sa iubesc. Dar nu pot uita totusi promisiunea pe care mi-am facut-o. Incerc sa te iubesc cu tot sufletul meu, si crede-ma ca razbat uneori, dar la fel de bine … cum fiecare lacrima fierbinte ce a curs atunci si va mai curge si acum , ma face sa imi aduc aminte ca exista ceva al meu.

Trebuie sa intelegi , ca atunci eram doar eu cu sufletul meu. Si am invatat impreuna sa ne ferim reciproc; precum carapacea unei broascute testoase.

Invata si tu , ca la fel ca mine esti si tu, si fiecare dintre noi. Asta avem in comun .

Nu vreau artisti,avocati,doctori sau judecatori. Te vreau pe tine, dar asta nu imi da dreptul sa imi uit promisiunea. Si numai de tine depinde daca imi convingi sufletul  sa uite de ea , sau nu.

Pana atunci, priveste-mi chipul, si poate asa vei reusi sa vezi sufletul meu.