Tacere zgomotului

Tacere zgomotului

A fost simplu cand am vorbit. A fost simplu cand am stabilit ca cel mai bine e sa pleci. A fost simplu chiar si cand ai plecat.

Acum nu mai e simplu.

Am revenit la blog, la ceea ce iubirea ma facuse sa uit : suferinta. Mi-am dat seama ca boala nu mi s-a vindecat, ci luase doar o alta forma.Viermele a revenit, serile pline de fum si alcool au revenit si ele…iar visele cu tine sunt mai chinuitoare ca oricand, mai sfasietoare ca orice alta durere fizica pe care omul o poate simti.

Nu ma simt in stare decat sa ma gandesc la tine si la moarte .

Cand vorbesc cu tine, am speranta ca te vei intoarce, ca ma vei iubi la fel, poate mai mult.Dar sunt vise. Un cuvant al tau e infinit mai dulce, decat tacerea ce urmeaza dupa ce tu inchizi…

Am doar speranta, dar nu ma ajuta. Ma voi stinge, si nici nu vei stii…

La ceilalti a fost altfel… TU nu esti ceilalti… Erai al meu….

Acum… nu.

nu e loc de aripi , aici pe pamant e doar moarte …o simti mereu si-ti sufla-n ceafa.fiorii reci ai ei apar sub forma de gherute ce-ti mangaie trupul. “nu sunt sanse”  iti spune vocea din cap.organismul cedeaza iar viermele iti molfaie incet organele.nu ai putere iar cea ce ti-o dadea a plecat. esti singur, si o stii prea bine.

 

ai de ales …

text fara titlu

text fara titlu

se misca greu,dar are puterea de a ma saruta.mangaierea lui apasata imi alina durerea din suflet iar privirea lui trece dincolo de materie. nimeni nu mai intoarce capul pentru a admira.oamenii sunt curiosi sa vada dincolo de perdea.

inca de la inceput am convenit sa renuntam la aripi, in fond aripile le-au izbit de pamant, zdruncinandu-i lumea; asa ca am ales sa fim muritori.

cerul are nevoie de un singur Luceafar, iar noi avem inca treaba.