Tot incerc sa imi revin. Sa am puterea sa spun ca totul va fi bine. Unele clipe ma ajuta; prea rare poate. „Esti o femeie perversa si rea” sunt cuvintele ce-mi rasuna in cap. Nu sunt nici una nici alta.Nici nu am pozat in vreo sfanta,dar nici intr-o femeie usoara.
Aseara m-ai tinut in brate.Ma mangaiai si inca ploua afara. Poate asteptam rasaritul,sau poate asteptam sa ne topim amandoi. Iti ascultam inima cum bate si respiratia sacadata. Parul tau lung si negru imi mirosea a cafea.Te simteam cum uneori ma priveai,si-atunci ma sarutai pe cap. Te-am intrebat de ce adori teatru. Mi-ai raspuns ca iti place sa daruiesti bucurie.Mi-ai mai vorbit si de visurile tale;visuri care se pot indeplini „daca crezi in ele”. Eu nu mai stiu in ce cred,sau nici macar nu mai stiu daca am visuri.Prea multi au incercat sa mi le spulbere,iar intr-un final am cedat.
Degetele tale lungi imi mangaiau trupul….te jucai.Facea cercuri in palma mea,pe abdomenul meu. Te simteam pana si in creierul meu,iar miile de celule le imbratisau cu drag pe ale tale. Nu stiam daca sunt trista sau fericita. Poate ca eram amandoua.Sau poate niciuna. „Bucura-te de moment.Traieste ca mine,cateva secunde”.Am facut-o. Si pluteam. Imi era frica ca ma voi prabusi,ca in multe alte dati; dar mai apoi simteam cum ma tii de mana,si teama disparea.
M-ai alintat tacut pana am adormit.Apoi ai plecat ca si cum ai fi fost un vis. Cand m-am trezit, langa mine era un bilet pe care scria ” Nu esti nici perversa,nici rea. Esti tu. Esti calda iar pielea ta miroase a ciocolata.Crede in tine mai mult decat in orice altceva”. Am reusit sa zambesc,astfel,dupa mult timp. Si tot astazi, am reusit sa realizez ca o bucatica din mine,s-a reintors.Sunt acasa. Si mai mult decat orice,imi doresc sa fiu mandra de mine…de ceea ce sunt si de ceea ce fac.
Nu pot decat sa iti multumesc. Astazi a fost soare in viata mea.