New scars. Old soul

Cand visele raman doar in cuvinte si cand promisiunile sunt doar alte minciuni desarte ; atunci stii ca EL a fost doar un altul pentru tine si ca nu mai merita intradevar sa iubesti caci oricum sufletul iti zace in lacul lacrimilor si curand il simti ca va fi putrezit pentru totdeauna.

Credeam ca nu ma vei face sa ma simt asa niciodata, credeam ca ma iubesti, si ca in sfarsit visul meu avea sa devine realitate. Acum e doar o noua cicatrice.  Depinde de tine, daca ea imi va usca sufletul definitiv, sau o vei vindeca.

My broken soul

:-<….

Aimee

Cand devine o certitudine ca „el” este ” fat-frumosul ” din povestea ta , si ca aceasta nu este doar un alt act prost , atunci poti spune ” dragoste” .Daca atunci cand ploaia marunta si rece incearca sa iti intre in suflet , iar frigul de afara te ingheata si numai gandul la el te incalzeste si te sustine pentru a nu intra in hipotermie cu sufletul , atunci poti spune ca iubesti . Iar daca vantul bate si aduce praf peste rani , iar el este va fi acolo pentru a ti le curata ,  atunci poti spune ” sunt iubita”.

Impreuna ,veti achizitiona o panza,atat de delicata ca si dragostea dintre voi , si veti picta cel mai superb tablou din viata voastra ; si chiar daca tabloul va avea o data in care il veti abandona , vi se va intiparii pe retina si nu va putea sa dispara cu toate ca,negura timpului ca incerca sa il faca disparut .

O iubire, poate dura o clipa ,cat un clipit de pleoapa,cat o boare de vant care saruta timid nisipul ; insa poate dura si o viata; doar trebuie alimentata cu culoare. Daca culorile nu ar mai exista , nu am mai vedea nici curcubeul , nici semaforul de la Romana, nici culoarea ochilor iubitei sau iubitului. Totul are culoare ,inclusiv dragostea . O vezi in ochii lui , o simti ca o vibratie ce iti patrunde in trup si suflet atunci cand te mangaie pe par si parca fiecare particula a trupurilor voastre devine un tot unitar , renuntand la forma obisnuita.

Stele se aliniaza in fata voastra si cuceresc bolta cand voi va iubiti pana dimineata, iar ea,adoarme pe pieptul tau. Luna vegheaza asupra iubirii voastre ,iar Soarele va lumineaza casele sufletului , caci fara iubirea voastra nu va mai exista certitudinea zilei de mana, cum nu va mai exista certitudinea ca portocalele vor fi portocalii.

Voi va iubiti ,iar pentru voi lumea voastra e Universul vostru. Ce simplu e pentru ei …si ce greu e aici. E mai mult mucegai decat intr-o camera umeda.

La ei e iubire . La mine sunt iluzii primite in dar .

Cutie.Aparente. Eu

Am legat-o bine.

 

Ce e in ea?

 

E sufletul meu ranit…amintirile cu tine sunt ele frumoase da nu mai vreau sa le pastrez in suflet, mai bine intr-o cutie…..stau acolo asa bine, nu deranjeaza pe nimeni..in schimb daca le-as fi pastrat in suflet ar putrezi o data cu sufletu`.

 

E frumos tot ce a fost chiar daca am suferit si o sa treca ceva timp pana o sa uit , pana o sa se aseze praful pe cutie. Vreau sa impachetez totul si sa pastrez , poate peste un timp imi voi aminti de tot si-mi va face placere sa retraiesc momentul.

 

Nu vreau lacrimi , acum nu meriti…..nu vreau sa fiu dura , defapt sa par ceea ce nu sunt…….ma sti, tu ai spus-o….. ca sunt pasnica, doar ca nu ma cunosti destul de bine ca sa stii si cealalta parte a mea, nu ai vrut sa ma cunosti mai bine decat ma stii……stiu ca nu insemna nimic pentru tine nici jumatate din ceea ce simt eu pentru tine, dar ce mai conteaza acuma?!

 

Nu conteaza ce va veni in continuare, primul pas l-am facut.Tot ce ma leaga de tine e bine pus : gandurile, iluzile, visele, amintirile, regretele

 

……toate…toate…sunt in cutie.

 

Ma intreb daca toate astea au reusit sa o umple sau e goala…..si sufletul meu acuma?e gol?

 

Toate am sa le pastrez cu mare dragoste. Am sa mai dezleg cutia dar…..doar pentru a mai ingropa clipe traite cu tine si alea asa fugitiv pentru ca o sa ma feresc sa deschid cutia.. Imi e frica…..

 

Imi e frica ca va ramane deschisa mereu.

Substante cu sentimente . Sau nimic

…ma trezesc razand…e un ras trist,ironic..rad de mine…m’am cautat..m’am ratacit de mine ..traiesc in minciuna..
te’am insamantat pe un mediu neutru..ti’am pus multa glucoza si am avut grija sa nu fie un ph acid….temperatura a fost optima pentru dezvoltare..HCl l’am eliminat pentru ca eu l’am baut de atatea ori si acum mintea imi sangereaza…..am facut citiri cat am putut de des …am vrut de multe ori sa opresc reactiile dar nu am putut….am pus tot ce am avut mai bun, ce am crezut ,ce am simtit…ai inceput sa elimini o toxina puternica..nu ma asteptam..nu am stiut cum sa reactionez…am facut totul din instinct..
am gresit…
s’a terminat experimentul….si am primit doar experienta….
nu o sa ma mai joc cu substantele acide care au in compozitie sentimente….

Culori

Doua culori cu care pictorul nu a vrut sa se joace, doua culori ce nu s’au vazut niciodata, doua cantece ce nu se vor potrivi niciodata, doua vise, doua atingeri diferite, dar la care fiecare din noi am tresarit, doua fericiri, doua perechi de ochi sclipind, doua sperante, doua .. doua zambete inocente, doua zgomote, doua chipuri ce cer sa fie mangaite, doua corpuri ce doresc imbratisarea, asta am fost noi.. Dar timpul ne’a infrant, ne’a daramat castelul de nisip pe care noi l’am construit, ne’a luat din nou sentimentele si ne’a lasat doar amintirile unei idili, ne’a adus orgoliul si nepasarea, nu ne’a lasat sa ne amestecam, ci ne’a dat voie sa o luam pe alt drum.. Si acum.. ne privim ca doi straini, chiar daca ochii mai cersesc un zambet, iar corpul o imbratisare, si cuvantul vrea sa’si faca de cap, noi nu ne dam batuti.. luptam.. si reusim din nou sa trecem unul pe langa altul.. si atat! Visul meu despre tine era colorat in culori vii, in culorile viselor frumoase, zambetelor pure, copiilor, dar acum.. culorile incep sa se stearga, devenind un desen desenat din lacrimi arse, ura, gelozie..Am pierdut.. inca odata am pierdut..Si incerc sa te gasesc, si ratacesc aiurea printre zeci de amintri, zeci de zambete si imbratisari, si ma ascund de mine caci mi’e frica sa nu gresesc din nou..Noi.. am vrut doar ca tu sa fii eu si eu sa fii tu.. dar ne’am lasat infranti.

Atunci…sau mereu.

De ce doare dragostea? Pentru ca tot ceea ce depaseste pragul firescului doare: frigul aspru iti tortureaza pielea, caldura excesiva duce la pierderea cunostintei, iar dragostea provoaca o grava anemie sufleteasca. Orice sentiment ce se ridica deasupra sferei comune provoaca o pierdere subita a oricarui reflex de aparare. Si atunci doare. Fiindca nu stim sa ne aparam. Si nu ne pasa. Traim momentul, iar apoi traim de dragul momentului trecut, iar intr-un sfarsit, uitam momentul si nu mai stim bine de ce si pentru ce traim. Stim doar ca am iubit. Si doare.

Te-ai intrebat ?

A existat vreodata un moment in viata , in care sa te intrebi ce e cu tine ? De ce acea voce care iti spunea daca un lucru e bun sau e rau , acum nu mai exista ? De ce nu te mai re/cunosti ? Sa nu stii daca e bine sa iubesti ? Sau sa nu iti poti da seama daca mai simti ceva,ori e pur si simplu doar asa ceva doar ca sa fie ?

Stiu ca e prea devreme sa iau o decizie , insa mi-e atat de teama de ceea ce devin. Practic devin banala , ceea ce imi usuca sufletul si nici daca mi l-as arunca in mare nu i-ar fi mai bine. Cred ca il iubesc, si cand sunt ” cred” nu vreau a fi ipocrita, ci doar sa nu devin mincinoasa. Eu stiu ca el ma iubeste, si chiar daca par sigura de acest lucru , nu sunt ; insa nu mai stiu ce imi mai simte inima. Mi-e teama ca m-as putea indragosti din nou sau poate pentru prima oara , si ca iar as fi ranita. M-am saturat de trecutul meu oribil , de toti vanzatorii de iluzii care au intrat fortat in viata mea.

El e ca un mic ingeras, chiar daca nu pare. In ciuda aspectului lui foarte masculin , are o voce si o mangaiere atat de calda incat atunci cand imi adreseaza un cuvant , elimina toti spinii din jurul inimii mele. Inainte cand eram sarutata ,ma simteam ca un obiect , de parca in sine acel sarut, era un act sexual salbatic. Micul meu ingeras, ma saruta atat de tandru de parca i-ar fi teama sa nu ma ranesca cu atingerea buzelor lui.

Nu stiu daca il iubesc la fel de mult cum ma iubeste el ,insa cert este ca duc o lupta continua cu mine ,iar asta uneori ma epuizeaza mai mult decat mi-as fi imaginat.

Altul , m-ar vrea doar pt a-i fi in pat ,pentru a se pierde in mine ca mai apoi sa uite totul. El , ma vrea langa el ,fara sa se gandeasca la mine si la un pat ca la 2 lucruri comune; m-ar vrea doar pentru a ma tine in brate si pentru a ma mangaia.

Altul, ma tine de mana in public pentru ca arat cum arat si pentru ca m-a denumit „trofeul barbatilor” . El, imi spune „comoara mea” pentru ca ma iubeste; si nu o face pentru bani sau trup ,ci ma iubeste pentru ca „am stiut sa ma port cu el inca de la inceput” .

Cineva mi-a spus sa am mare grija ce aleg , pentru ca este posibil mai incolo sa regret.Se referea daca eu imi parasesc ingerasul si imi aleg demonul. Nu exista cale de intoarcere. Nu vreau sa joc la dublu. Nu sunt ca ceilalti. Nu vand iluzii. Nu amagesc. Si nu mint inimi pure ,indiferent de consecintele faptelor mele.

Daca este sa fiu fericita, voi fi . Insa nu voi rani sau nu voi incerca sa joc la dublu,doar de amuzament. Scriam odata intr-un text , ca sunt doua. Una fatal si alta artista.

Nici macar nu stiu daca uneori fatalitatea nu se transforma in vulgaritate si pierd din arta. Am suflet de artist ….boem,virgin dar patat . Nu conteaza daca voi fi ranita si voi suferi , macar voi stii ca am fost sincer ; si e tot ce conteaza.

Promit astfel , ca niciun text sa nu fie inconjurat de iubire mincinoasa , cum a fost acel poem primit in dar de la un ex`-actual artist ,sau ceea ce se numeste el „artist” . Promit astfel ca e ultima oara cand plang atunci cand scriu ,si cand nu imi pasa daca acest text e unul bun sau nu.

Acum blogul meu este doar un blog in care cineva si-a spus o simpla parere.