Nu mai avem nimic

Mi-ai terfelit prea mult sufletul…si aveam incredere in tine.

Mi-am ucis fluturii

Nu stiam ca iubirea poate fi si otrava sufletului . Inca incerc sa ma cunosc, si iata ca descopar cum imi pot ucide fluturii. Nu mi-e bine. Unii inca se zbat, dar curand le voi simti in stomac doar trupurile putrezite. Sau vor deveni desert pentru viermele ce inca dainuie in mine.

Iubirea nu doare. Doar te face sa te pierzi.Sa mori. Poate fi descrisa ca cel mai frumos sentiment, sau ca cel mai demonic sentiment.

Eu ajung sa cred, ca iubirea-i data de Diavol, tocmai pentru ca drumul aratat de ea, este cel al pierzaniei.

Inca ma visez de succes, si singura. Am sadit de mult aceasta samanta, si a crescut acum. Nimeni nu ii poate nega existenta. E a mea. Macar atata lucru sa mai am. Dupa cate am pierdut. Dupa ce am aflat ca EL, nu e EL, ci doar un el.

 

Atat.

Si ne iubeam…

„Cand faci dragoste cu o femeie, te razbuni pe infrangerile tale.”

 

Eu am facut dragoste cu un barbat,si a fost ca si cum m-as fi razbunat pe propria-mi persoana. Am ajuns sa nu mai stiu ce simt. Trec rapid prin diverse stari, si poate cea mai vizibila este cea de absenta.

Il simt departe; ca si cum nu mi-ar apartine. Ma tine in brate, ma saruta..dar e rece. Sau vreau eu prea mult. Desi in iubire nimic nu e prea mult. Ci doar incorect.

Iubesc doar iluzia barbatului de langa mine…el nu exista. Nu mai sunt capabila sa risc. Nu mai vreau sa o fac. Prefer sa raman singura dar cu mine, decat sa-mi vad fiinta ucisa de iubire.