Astazi

Astazi, mi-am petrecut ziua cu fiul tau. Acel pui de om, ce imi spune mama desi nu-i sunt, acela ce imi spune te iubesc nefiind constient ca iubirea doare, acel pui al tau care astazi ne-a desenat, pe noi, mami si tati…ca o familie.

Si tu te alegi pe tine in continuare.

Tot astazi te-am rugat, cu sufletul imploran, sa iei o decizie…pentru copilul tau. Nu ti-am spus sa ma alegi pe mine, caci stiu cat iti sunt de indiferenta…dar lui, ii doresc o mama.

Si crede-ma, am mai plans atunci cand am scris, insa plangeam pentru mine,pentru iubiri pierdute… Astazi plang pentru el,pentru tine,pentru mine, pentru ceea ce am fi putut fi…noi.

Candva, imi erai si soare si zeu, si viata si moarte. Astazi te iubesc si te urasc in acelasi timp.

Nu stiu daca daca va mai exista ziua de maine, insa as pune un Rai intreg sa te roage sa nu ii frangi aripile.

Inca te iubesc si sunt aici pentru tine si el; pentru el voi fi mereu…pentru tine, simt ca usor usor grabesti timpul ca eu sa ies din viata ta, si-atunci n-as mai fi.

Si-atunci te-as ruga sa fi fericit. Sa nu uiti asta !

Când ochii vorbesc

Mi-ai spus ca ai văzut în ochii mei dorința de a fi iubita, iar asta te-a atras.

Ai mai spus și ca ochii îmi vorbesc mai mult decât mi-o face gura,uneori.

Acum, nu mai vezi asta…sau refuzi sa vezi. Puteam alege sa rămân mandra, sa nu ma târăsc în fata ta, sa nu te mai consider un zeu, sa renunț la tot…și uite ca nu am făcut-o.

Dar nici tu nu te mai uiți în ochii mei…

Singurul lucru pe care l-am putut face, a fost sa mai iau distanta de tine…dar noaptea,gândul tot la tine ma duce și simt ca ma sting de dor.

E clar ca ai ales sa pleci luând cu tine inima mea. Am ajuns sa am sindromul „membrului amputat” și doar știi ca asta nu poate fi remediat.

Nu am sa înțeleg cum acum 2 săptămâni îți eram o dorința de viitor și astăzi, îmi joc rolul de prietena lipsita de sentimente,altele decât cele normale.

Tu,îți continui viata…ești fericit alături de persoana pentru care m-ai alunga…dar nu te poți lepăda de mine.

Știi ca nu îți sunt prietena iubindu-te atât de mult, știi ca mi-e dor, ca viata mea sta pe loc, ca plâng și beau și ma sting… și totuși îmi spui ” ma bag la nani cu iubi”.
Chiar considerau necesar sa îmi mai strici o noapte ?! De parca lipsa ta…e simpla.

Nu îți pot fi prietena…și nici tu mie…

Cei ce se iubesc nu pot fi simpli prieteni.

Vei fi ceea ce alegi : criminal sau salvator

Acum, știu cum e sa iubești de undeva dincolo de inima și constiinta umana.

Te iubesc…și 1000 de vieți sa am, și mereu,în fiecare zi te voi iubi tot mai mult.

Ma doare distanta dintre noi; dar știu și ca intre noi e un suflet. Copilul tău.

Și al meu, de departe.

El m-a acceptat în viata lui, cu o hotărâre și risc cum numai un copil și-o poate asuma.

Ma iubește. Ma numește „mama”,dar tu nu vezi… sau pur și simplu ți-e teama sa dai vieții o șansă…

Alegi sa stai acolo,gândindu-te poate..cum ar fi sa fiu eu lângă tine în acel moment, cum ar fi sa ma vezi zâmbind în timp ce îți iubesc fiul…

Alegi sa mangai, sa săruți și sa faci dragoste cu altcineva…

Alegi sa te gândești la tine, ignorând cat are el nevoie de o mama…și ca eu, cea care suferă ca nu ii poate oferi un sărut cald de noapte buna, sufăr și ma sting…

Sunt alegerile tale, alegeri ce vor tăia aripile unui îngeraș, ce vor ucide doua inimi…ce îți doresc și ție fericire și te privesc ca pe un soare.

Sunt alegerile tale.
Sau doar …gândurile mele.

Imposibil de iubit, imposibil de pastrat

https://www.youtube.com/watch?v=C4YqVxaTe2I Am incercat sa fiu eu, sa ofer mai mult, gandindu-ma ca niciodata nu m-am daruit total. De data asta am renuntat in a ma juca, si am acceptat regulile tale.   M-ai alungat, m-ai chemat ca mai apoi sa …

Mai bine nu…

M-a intrebat eu ce as face, daca as fi in locul lui. Si am fost sincera…

Intotdeauna, am ales cel de-al doilea barbat din viata mea; caci daca ar fi oferit totul sufletului meu, nu m-as fi regasit in bratele unui altul.

Mi-a zambit. Si a ales. Si-a ales prima iubire,caci cu ea avea amintiri. De ea il legau cateva luni, certuri si impacari; iar de mine cateva saptamani, fara lucruri negative.

Am ales sa il mai astept, caci o parte din mine tot spera sa revina…sa fie acolo pentru a ma strange in brate, chiar si atunci cand mi se face dor.

Eram altfel

Eu,tu, noi… îmi spuneai ca nu te vei împotrivi…

Am făcut dragoste și părea ca ți-e dor…dor de mine,de noi….

Simt cum ușor,ușor te îndepărtezi…iar eu simt cum ma sting…

Când vei înțelege ca te iubesc mai mult decât îmi iubesc propria viata și as renunță la tot pentru tine…ca sa ma iubești… va fi prea tarziu.

Nu ma pierde

– Buna !

Voiam sa știi, ca sunt aici. Încă te aștept…suspin,plâng și blestem. nu! Nu pe tine și nici ziua în care te-am întâlnit… blestem doar lumea în care m-am născut,deși poate nici ea nu are nicio vina.

Am secunde în care te iubesc nebunește și secunde în care…dispari pur și simplu din gândul meu. Știu prea bine, ca nu o sa mai pot iubi pe nimeni atât de mult, cum te iubesc pe tine…

Nu acum mult timp, m-ai ranit enorm…iar acum singurele momente în care simt cum sângele îmi invadează cordul, sunt momentele de tandrețe pe care mi le oferi tu…căci eu nu îți mai cer nimic…

Însă ai sădit în mine,astăzi, sentimentul ca într-o buna zi…as uita cum sa te iubesc la maxim și la nebunie….

Și-aș uita pentru ca nu ești aici sa te pot iubi în fiecare secunda… iar ochii care nu se vad,se uita….deși iubirea mea pentru tine,va fi veșnică…dar în inima mea…

Nu îmi pierde iubirea….și nu ma pierde pe mine..

Alege

Îmi oferi clipe de vis…
Ma alungi, ma chemi înapoi…îmi dai aripi apoi mi le iei.

Astăzi te-am simțit cum nu am mai făcut-o pana acum… am simțit și dorul și frica ce ardeau în tine.

Te vreau și nu, te-aș aștepta și nu…pentru ca nu știu dacă ma vei iubi vreodată.

Și nu e vorba de sex… Nu realizezi cat de mult semănam… nu vezi cata teama am acumulat în noi pana sa ne întâlnim?!

Deși mi-a fost teama de ceea ce ai fi putut sa îmi faci, ți-am acordat iubire pe care nici eu nu știam ca o pot avea..  nu mi-a fost teama și am ales sa risc.

Tu alegi sa riști…sau fugi ?

Alegerea ta

Ce m-a distrus. Fără sa îți dai seama, sau în cunoștință de cauza, cu sau fără intenție, ai știut sa faci o crima perfecta.

Știai cat de mult și cum ajunsesem sa te iubesc. Stiai ca ma aflam pe marginea prăpastiei.  Era drumul pe care tu îl alesesei , tu ma așezasei acolo cerându-mi  timp și răbdare.

Apoi, într-o după-amiază ai dat drumul mâinii mele… M-ai lăsat sa zbor dar te-ai asigurat ca îmi iei și aripile.

Nu am avut cum sa ma lupt,cum sa îți spun… Mi-am acceptat soarta pe care mi-o ofereai cu zâmbetul pe buze .

Nu ai regretat. Nu simți nici dor, nici iubire. Ma întreb dacă pe mine m-ai simțit vreodată. 

Nu m-ai văzut plângând acum. Am rezistat ca un soldat căzut la datorie pentru iubirea fata de patrie.

Deși….nu mai aveam inima, ți-am acceptat alegerea.

Am sfârșit

În suflet și dincolo de el

Mi-am tocit buzele de la atâta   „te iubesc”. Mi-am secat ochii de la atâta plâns.  Mi am secat și inima de la cate sentimente am avut pentru tine.

Cu toate astea, aleg sa rămân. Încă nu pot vedea viata fără tine, fără zâmbetul tău,fără atingerea ta.

Îmi ești și bine, îmi ești și rău…și totuși aleg sa stau aici,așteptând momentul când îmi vei spune „am venit acasă,iubito”.

Chiar dacă știu ca nu se va întâmpla!