Old sins

„She was lost in her longing to understand.”—Gabriel Garcia Marquez, Love in the Time of Cholera 

Primul pas. Simtind un vis implinindu-se. Viermele fusese aruncat de la o altitudine uriasa. Nu aveam nimic, nu eram nimic. Incepeam sa ma construiesc,sa aflu cine sunt,ce vreau. Am urcat si am coborat psihic.
Am inceput sa ma rog, pentru a ma regasi. Cand imi pierdeam increderea in mine, si simteam ca nu mai pot respira, ma rugam.
Si nu eram asa. Acum, sunt o noua Eu. Nu stiu daca mai buna sau mai rea, dar cu o viziune diferita.
Am invatat, ca „a intelege” nu e cu nimic diferit fata de „a traversa”. Au aceiasi valoare. Noi le facem diferite, pentru ca noi suntem diferiti. Si pentru ca, de noi depinde totul: daca iti lasi spiritul liber, sau daca alegi doar sa ii schimbi din cand in cand lanturile.

Demon

Cumva,ceva,candva s-a intamplat cu mine. Poate am fost ranita de prea multe ori, sau poate pur si simplu, devin si eu, din nou inger. Credeam ca ma iubeste. Ma simteam protejata, iubita,rasfatata si femeie in bratele lui. Acum am aflat adevarul. 

E doar un demon. Atat. Mi-a atins sufletul cum nimeni nu a mai facut-o, iar eu, in inocenta mea, am crezut tot. De la vise, la planuri, la tot ce imi putea oferi in acel prezent blestemat. Si nu m-a dus in Iad, caci inima mi-e in purgatoriu. S-as pleca. Am cheile lui… Si l-as lasa sa isi caute muza. Nu e de mine. Sau eu nu-s de el. Cine sa mai stie !?

Nu pot pleca. Am lanturi.De aur. Dar ma tin. Aici.

Si-am si baut. Nu pot conduce. Etajul 8 e prea sus.

Asfalt

Si credeam ca te pot crede. Mintindu-ma. Ma culc.

Stii cine esti ?

Eu nu stiam, si nici acum nu cred ca o stiu foarte bine. Poate e doar de vina viermele,dar cred ca pana si el s-a plictisit sa-mi explice. Ma invart intr-o lume greu de sustinut, si-as vrea sa plec. Pentru a mia oara,chiar vreau sa plec.

Revederea cu marea,m-a facut sa imi dau seama ca acel ” pe mine, mie reda-ma” nu a fost scris doar asa, de flori. Vorbele ei,mi-au sters suferintele,dandu-mi putere sa imi doresc sa termin totul cu bine,fara lacrimi si mai ales, fara regrete. Recunosc ca mi-as fi dorit sa fie langa mine,si sa ma sustina.Nu am voie. Poate ca abia acum mi-am dat seama de asta, dar de data asta chiar aleg puterea. O am,mi-e bine cu ea,dar mai ales mi-e bine fara iubire. M-am vindecat singura…Mi-e bine !

Sau doar ma mint…pe mine.